Azi e o zi importanta pentru mine si ai mei!
Mai pretioasa ca cea de ieri care a trecut si cea de maine…daca va mai fi!
Va propun sa va bucurati de fiecare clipa si de toate cele 86400 de secunde pe care le aveti la dispozitie AZI!
Trecem prea grabiti prin viata, alergand habar n-am unde…poate imi spuneti voi unde alergati zi de zi si inspre ce.
Cand am aflat ca tatal meu are cancer am simtit ca intregul pamant se surpa sub picioarele mele si tot cerul mi se prabuseste in cap iar eu ma scufund in prapastia neagra…
„Nu mai aveti ce sa faceti” a fost concluzia medicului care a venit ca un pumn in plex….(o sa va povestesc mai multe intr-o zi pe blog despre mersul la brat cu Moartea timp de 1 an si jumatate)…..
Cu totii ne gandim ca sfarsitul nu-i aici, vorba cantecului, ca e ceva indepartat si va veni cu programare cand noi ne vom fi terminat alergarea prin viata, toate puse frumos in ordine….
Nu am scris asta sa va deprim ci sa incerc sa va trezesc din somnul ignorantei, al nepasarii si al uitarii…de sufletul vostru, de voi…
Sa fiti iubiti!
„Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune „cine nu are un regret?” Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut.” – citat din Radu Beligan