Nu stiu de ce oamenii sunt pompieri de cele mai multe ori in propria viata. Arde in ei continuu flacara ignorantei dar nu fac nimic, poate doar atunci cand flacarile cuprind zone sensibile alearga sa stinga focul nepasarii? Ulterior nu vor sa stie ce a provocat incendiul, sting repede pentru ca arde prea tare…si asa facem mereu, acoperim si vrem sa uitam fara a cerceta nimic.
Si asta e valabil in toate domeniile vietii noastre.
Cand suntem pe punctul de a pierde ceva, se desteapta in noi simtul proprietatii, alergam buimaciti sa oprim pierderea, de fapt curgerea fireasca.
Ciudata specia umana, dar deosebit de interesanta si complexa!
De ce nu stim sa fim oceanul limpede cu liniste culeasa picatura cu picatura din ploaia harului? Care sunt lucrurile ce se zidesc peste noapte si ce temple se pot construi de azi pe maine? Acelea ce se naruie la primul val…
Toate raspunsurile pe care le cautam in viata exista undeva. Trebuie doar cautate, descoperite, revelate. Cat de lenesi am devenit si ignoranti deopotriva cu propria persoana asemeni suntem pretutindeni cu toti. Nu ne pasa de suflet, ne pasa de materie si lume.
“Lectia e limpede. Dumnezeu a creat oamenii sa fie iubiti si lucrurile sa fie folosite. Nu-I vina Lui ca iubim lucrurile si folosim oamenii. Porunca? Tineti-va tari ca izvoare ale iubirii.” (Constantin Necula- “Duminici de fiecare zi”)
Am vazut frati care nu si-au vorbit ani din cauza pamantului, a invidiei si a urii, neamuri obsedate sexual dar pedepsite aici pe pamant de Dumnezeu, ingamfati si ipocriti ce dadeau lectii de principialitate, mame ce si-au blestemat copiii si apoi i-au ingropat, soacre si bunici ce poarta mai mult venin in suflet decat toate reptilele pamantului….
Fatarnicia si mastile sunt la mare pret azi, nepretuite as spune intr-o lume a falsitatii in care unora le ruginesc mastile pe figura si uita chiar ei insisi cine sunt cu adevarat.
Eu am luat o decizie sanatoasa pentru sufletul meu: sa stau departe de nevertebrate si reptilieni, sa iert dusmanii si sa ma rog pentru ei. Iubesc sa-i stiu departe atat fizic iar distanta sufleteasca de ani lumina creata intre noi nu are sens sa mai fie trecuta. Acolo unde faptele au sapat adanc in suflete, cuvintele si-au pierdut sensul iar distanta si tacerea sunt cele mai bune leacuri spre vindecare.
Nu puteam cadea din cer, trebuia sa ma nasc si eu undeva.
Sunt dezamagita din alt motiv pe langa zecile pe care le insir de-atata timp…Poate ca imi place mie in viata sa ma autoiluzionez, sa sper si sa cred ca oamenii pot rasturna munti, daca nu pe cei fizici macar pe cei sufletesti,ca pot spulbera ani de praf asternuti in cotloanele inimii si viata nelocuita de Dumnezeu.
Dar nu toti au aceasta capacitate, la fel cum doar sufletul nobil plin de Hristos poate ierta, si poate ca cel mai greu e sa ierti atunci cand cel ce ti- a gresit nu si-a cerut iertare niciodata.
Iertarea taie toate legaturile si elibereaza sufletul.
Am facut acest exercitiu cu toti ce-mi poarta pica din diverse motive, cu cei carora le-am facut rau fara sa vreau, cu cei care m-au ranit, care ma urasc si ma vorbesc de rau, cu toti care m-au blestemat fie ca isi poarta blestemele inca in aceasta viata sau le-au dus cu ei in mormant.
Iertarea m-a eliberat de toti si stiu ca mi-au fost dascalii cei mai severi.
Frumusetea relatiei cu Dumnezeu nu poate fi egalata , caci in ea se ascunde o taina a vietii fiecarui om, o intreaga biserica interioara ce se construieste treptat in cele mai mici detalii. Fiecare litera inscrisa in templul sufletului nostru e cea mai importanta inscriptie ce poate fi descifrata intr-o viata de om :<sensul acelui suflet si taina lui> ce se desluseste in sensul acelei vieti, descoperit uneori intr-o mare de tristete, intr-un desert de asteptare…
Un 2019 exceptional cu multa iubire, pace, frumusete si rabdare, cuvinte frumoase si fapte marete!