O cafea de dimineata si am pornit pe drumuri de munte pana in varf: acolo sus doar norii erau deasupra mea si Dumnezeu….
Acolo sus am simtit ce-a construit Dumnezeu pentru noi: intreaga natura iar noi ne luam energia din mijlocul ei….am ascultat vantul si m-am sprijit de crucea ce statea falnica in varf.
Acolo sus Dumnezeu vorbeste, acolo se simte maretia Lui….a disparut si casa si toate ale ei….
Doar energie, bucurie, seva pura de viata, vant si adiere de pace, linistea muntelui semet ce te imbie la tacere….
Acolo sus nu ai ce sa vorbesti…cuvintele nu-si mai au rostul….acolo sus traiesti, simti si inspiri puterea lui Dumnezeu, natura sublima creata de El, toate pentru noi….mici bucatele de Dumnezeu, sublimul artei naturii….
1 Comment
Orice comentariu ar fi de prisos. Ai descris perfect senzatia pe care ti-o da natura in momentul in care te conectezi cu ea.
Cand simti maretia creatiei Lui!